Regn Animalia
| Animalia Fosilă: Ediacaran - Recent
|
|||||
|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||
|
|||||
Un animal după definiţia clasică este o vieţuitoare (fiinţă vie) care nu poate produce energia necesară prin fotosinteză fiind nevoit să se hrănească cu plante sau animale, necesitând oxigen pentru respiraţie.
Organismele care au fost încadrate în Regnul Animalia au fost introduse în unităţi sistematice din ce în ce mai mici în funcţie de legăturile lor filogenetice. Referitor la aceaste subîmpărţiri există mai multe păreri, care sunt prezentate în subcapitolul „Clasificarea Regnului Animalia”.
Ştiinţa care se ocupă cu studiul animalelor se numeşte zoologie.
Cuprins |
Etimologie
Cuvântul "animal" provine de la cuvântul Latin animale, genul neutru al animalis şi este derivat de la anima, ce înseamnă suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se referă la toți membrii regnului animalia, inclusiv omul.[1]
Caracteristici
Animalele au mai multe trăsături ce le diferenţiază de alte vieţuitoare. Animalele sunt organisme eucariote şi pluricelulare[2], ce le separă de bacterii şi de majoritatea protistelor. Ele au o hrănire heterotrofă,[3] de obicei, digerând hrana într-un tub digestiv, ce le separă de plante şi alge (deşi unii spongieri sunt capabili să facă fotosinteză şi să fixeze nitrogen).[4] Ele se diferenţiază de plante, alge şi fungi prin lipsa pereţilor celulari rigizi.[5] Toate animalele sunt mobile,[6] (exceptând anumite stadii ale vieţii). La majoritatea animalelor, embrionii trec prin stadiul de blastulă, caracteristică exclusivă animalelor.
Structură
Cu câteva excepţii, în special spongierii (Phylum Porifera) şi Placozoa, animalele au corpul format din mai multe ţesuturi. Printre acestea se numără muşchii, ce se contractă, având rol important în locomoţie, şi ţesutul nervos ce trimite şi procesează semnalele nervoase. De asemenea, există şi un tub digestiv, cu una sau două ieşiri.
Toate animalele sunt compuse din celule eucariote, înconjurate de o matrice extracelulară specifică, compusă din colagen şi glicoproteide elastice. Acestea se pot calcifica, pentru a forma oase sau cochilii. În timpul dezvoltării ele formează o structură de bază flexibilă pe care celulele se pot reorganiza, făcând posibilă crearea structurilor complexe. În contrast, alte organisme multicelulare, ca plantele şi fungii, au celulele fixate din cauza pereţilor celulari, dezvoltându-se prin creştere progresivă.
Reproducere şi dezvoltare
Toate animalele se reproduc sexuat. Ele au organe reproducătoare specializate ce, prin meioză, produc spermatozoizi sau ovule. Acestea se unsesc în procesul numit fecundaţie pentru a forma zigotul (sau celula-ou), din care se va dezvolta un organism nou.
Unele animale sunt capabile şi de reproducere asexuată. Acest lucru poate avea loc prin parthenogeneză, proces prin care se formează ouă fertile fără fecundaţie (împerechere), sau, în unele cazuri, prin fragmentare, ca de exemplu la spongieri. O altă modalitate de înmulţire asexuată este înmugurirea întâlnită tot la animalele inferioare (spongieri).
Zigotul începe să se dividă şi trece prin mai multe stadii: morulă, blastulă, gastrulă. Blastula suferă rearanjare şi diferenţiere. La spongieri, larvele blastulă înoată spre altă locaţie şi se dezvoltă într-un nou burete. În majoritatea celorlalte specii, blastula suferă rearanjări mult mai complicate.
Hrănirea şi sursele de energie
Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară. Plantele folosesc această energie pentru a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numit fotosinteză. Începând cu moleculele de dioxid de carbon (CO2) şi apă (H2O), fotosinteza transformă energia solară în energie chimică stocată în legăturile glucozei (C6H12O6) şi eliberează oxigen (O2). Aceste zaharuri sunt folosite de plante la creştere. Când animalele mănâncă aceste plante (sau mănâncă alte animale ce au mâncat plante), zaharurile produse de plantă sunt folosite de animal. Ele sunt folosite direct de către animal pentru a creşte sau, sunt descompuse, eliberând energie, necesară pentru diferitele procese ale acestuia.
Animalele ce trăiesc pe orificiile hidrotermale sau pe fundul oceanului nu sunt dependente de lumina solară. În schimb, ele folosesc chemosinteza pentru a transforma carbonul în substanţe organice. Acestea formează baza lanţului alimentar.
Sistematica (clasificarea) regnului animal
Ca oricare regn, Regnul Animalia are următoarele subdiviziuni: subregnul, diviziunea, grupul, ramura, încregătura, subîncrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia, subspecie.
Note
- ^ „Animal”. The American Heritage Dictionary (Forth). (2006). Houghton Mifflin Company.
- ^ National Zoo. Panda Classroom (în English). Accesat la data de September 30 2007.
- ^ Jennifer Bergman. Heterotrophs (în English). Accesat la data de September 30 2007.
- ^ Douglas AE, Raven JA (January 2003). „Genomes at the interface between bacteria and organelles”. Philosophical transactions of the Royal Society of London. Series B, Biological sciences 358 (1429): 5–17; discussion 517–8. DOI:10.1098/rstb.2002.1188.
- ^ Davidson, Michael W.. Animal Cell Structure (în English). Accesat la data de September 20 2007.
- ^ Saupe, S.G. Concepts of Biology (în English). Accesat la data de September 30 2007.
Legături externe
stock | retire | vm
Why are we here?
All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License
This page is cache of Wikipedia. History